Securitatea avea în 1989, la un efectiv de peste 10.500 de ofiţeri operativi, şi unul de acoperiţi, de 2.426 ofiţeri, specializaţi în special pe domenii economico-financiare, care se ocupau de ”afacerile” Securităţii – de la vînzarea de saşi şi evrei şi pînă la căpuşarea, prin firme controlate de ea, a marilor centrale de export-import, care realizau tot comerţul exterior al României. Acum, efectivele serviciilor care asigură domeniul siguranţei naţionale sînt de trei-patru ori mai mari decît în 1989, iar numărul ”acoperiţilor” din diversele servicii de Securitate naţională din România se apropie, posibil, de 10.000. Unul la zece mii, poate ajunge şi prim-ministru, relativ uşor. Dar, să i se dea apoi şi misiunea să pună mîna, direct, pe un partid politic, asta e ceva nou!
Lasă un răspuns