În România nu există niciun mecanism, legal sau instituţional, de apărare a libertăţii presei. Există în schimb o legislaţie stufoasă, un CNA, un CNCD şi legi care te apără, ca jurnalist, de tine însuţi şi de libertatea de a spune ce crezi. Şi mai ales bani, din publicitate guvernamentală sau de la diferite autorităţi ale statului, centrale sau locale, care te leagă cu cătuşele de catifea ale ”publicităţii”, ştiindu-se prea bine că nici măcar ”cîinele de pază al democraţiei” nu muşcă mîna care îl hrăneşte.
Lasă un răspuns